… începu cu un cer înnorat şi cu o brumă ca zahărul pudrat peste prăjitură. Ceea ce nu lămurea mai pe nimeni dacă plouă sau nu. Uneori dimineaţa se-ascunde sub nori un soare atââât de frumos cum nimeni nu-şi poate imagina. Un soare care dă norii la o parte. Pe meleagurile Republicii Gramo dăinuia în continuare o aparentă linişte care nu ar da nimănui de bănuit, deşi zvonul cu războiul fusese deja lansat. De fapt acest zvon nu fusese decât o glumă proastă venită de undeva de nu ştiu unde, chiar de dincolo de graniţele Republicii, de la un comediant zăpăcit, dar cu mină serioasă şi cu un job în conducere, care n-avea ce face, adică se plictisea, adică i se prea urâse cu binele…