Larsen se trezi intr-o dispozitie excelenta. Era ziua pe care o asteptase toata saptamana. Si cu toate astea, saptamana nu trecuse greu. Isi vazuse de lucrurile pe care le facea de obicei – citise, ascultase povesti la radio, facuse tot felul de obiecte aiuristice din nuiele, sfoara, panza si frunze uscate, se dusese in vreo doua zile pe la piata si vanduse din ele si asa mai departe.

Cu Musuak nu se mai vazuse decat din intamplare. Si nici cu alti oameni pe care ii intalnise la bal. Pe Opzecica o mai vazuse in treacat prin sat, dar nu discutasera nimic.

Iar acum se pregatea de plecare. Isi puse intr-un rucsacel de panza pe care si-l facuse singura cu mai mult timp in urma cateva lucruri: pantaloni de trening, ca sa ii foloseasca in loc de pijama, o bluza, niste ciorapi de rezerva, o caciulita, un briceag si o sticla de apa. Pentru drum isi mai lua intr-o punguta cateva sandvich-uri (cu gem si cu branza).

Ajunse imediat in oras si apoi in fata Ministerului Apararii. Microbuzul era acolo, avea si o hartiuta lipita pe geam: “Excursia la baile termale”. Dar nu era nimeni in jur. Venise prea devreme. Se aseza pe o bancuta de pe marginea drumului si incepu sa astepte.