In ziua de dinainte, vizita la izvoarele termale se transformase intr-o cautare a Veliei. Fara nici un rezultat. Se intorsese cu o stare proasta de ingrijorare. N-o cunostea aproape deloc pe Velia, dar era un lucru cu totul neobisnuit ca o persoana sa dispara in Republica.

Dupa masa de seara se retrasese in camera ei, incercand sa desluseasca itele franturilor de replici pe care le prinsese din discutiile celorlalti. Pana la urma, toate gandurile ei se indreptara in aceeasi directie: “E o poveste de iubire, totusi. Nu poate sa fie ceva prea rau.” Eh, ce stia ea ce e iubirea.

Adormise devreme si nu visase nimic. Acum era treaza si extrem de lucida. Ploaia de afara, cu irizatiile ei mov, ar fi trebuit sa o faca sa simta ca traieste intr-o lume ireala. Cu toate astea, Larsen era intr-o cu toata alta stare. Incerca sa fie foarte practica.

“Trebuie sa mananc,” se gandi. “Dar mai intai trebuie sa vorbesc cu Musuak, nu stiu unde a disparut ieri. El ar trebui sa aiba niste idei bune. Iar apoi trebuie neaparat sa o gasim pe Velia. Dar pentru asta trebuie sa plecam cat mai repede sa o cautam, mai tarziu s-ar putea ca vremea sa se strice si mai tare.”

Se imbraca pe fuga si se duse sa-i bata la usa lui Musuak.